Definita cuvantului barbar
barbár (barbáră), adj. – Sălbatic, crud. – Var. (înv.) varvar. – Mr. varvar. Fr. barbare, din lat. barbarus. În forma sa mai veche, totuși, apare în rom. din sec. XVI, din gr. βάρβαρος, sau din rezultatul ei sl., varŭvarŭ. Der. barbarie, s. f.; barbarism, s. n.; barbariza, v.b. (a aduce în stare de barbarie); varvar(ic)esc, adj. (barbar, crud).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu barbar
MĂMĂLIGAR, mămăligari, s. m. 1. Persoană care mănâncă multă mămăligă. ♦ Epitet depreciativ folosit (în trecut) la adresa țăranilor. 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate și de energie. – Mămăligă + suf. -ar. Vezi definitia »
BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire) Vezi definitia »
captár (căptár), captáre (căptáre), s.n. (reg.) capac din coajă de tei pentru acoperirea stupilor cu albine; pocriș. Vezi definitia »
macarencar, macarencari s. m. (deț.) deținut care și-a început pedeapsa înainte de vârsta majoratului. Vezi definitia »
SUBDIVIZIONÁR, -Ă, subdivizionari, -e, adj. Obținut printr-o subîmpărțire, care aparține unei subdiviziuni. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. subdivisionnaire. Vezi definitia »