CONSTITUÁNT, -Ă adj. referitor la constituție. ♦ adunare ~ă = adunare reprezentativă care are sarcina de a elabora, de a modifica o constituție. (< fr. constituant) Vezi definitia »

ORPIMÉNT s. n. sulfură naturală de arsen, galbenă, folosită în pictură; auripigment. (< fr. orpiment) Vezi definitia »

PARAMÉNT s.n. Fața exterioară a unei construcții acoperită cu blocuri regulate de piatră. [Cf. germ. Parament, fr. parement]. Vezi definitia »

DESÁNT s. n. trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat. (< rus. desant) Vezi definitia »

IMANÉNT, -Ă, imanenți, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec. 2. (În concepția idealistă despre lume) Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară. ◊ Filozofia (sau școala) imanentă = filozofie care afirmă că existența, realitatea reprezintă conținutul conștiinței. – Din fr. immanent, lat. immanens, -ntis. Vezi definitia »