Definita cuvantului bărdacă
bărdácă (-ce), s. f. – 1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bărdacă
babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc. Vezi definitia »
AEROZÍNĂ s. f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. – Din fr. aérozine. Vezi definitia »
BÂCÂIÁLĂ s. f. Tic-tac; sunetul clopoțelului. (din bâc) Vezi definitia »
VESPASIÁNĂ s.f. (Liv.) Closet public. [Pron. -si-a-. / < fr. vespasienne, cf. Vespasian – împărat roman].
Vezi definitia »
BANDULIÉRĂ s.f. Bandă de piele sau de stofă pusă de-a curmezișul pieptului, de care se agață sabia, pușca etc. ◊ În bandulieră = de-a curmezișul pieptului. [Pron. -li-e-. / < fr. bandoulière]. Vezi definitia »