Definita cuvantului izolator
IZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu izolator
FOTOFÓR, -Ă, fotofori, -e, adj. Care poartă, care are o sursă de lumină. – Din fr. photophore. Vezi definitia »
APRETÓR, -OÁRE, apretori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care se ocupă cu apretarea. – Din fr. apprêteur. Vezi definitia »
ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE adj. Cu idei conservatoare exagerate. [< ultra- + conservator]. Vezi definitia »
ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător. Vezi definitia »
DECUSCUTATÓR s. n. separator electromagnetic pentru decuscutare. (< decuscuta + -tor) Vezi definitia »