șúșnic, șúșnice, s.n. (reg.) leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele; groapă sau cuptor peste care se pune această leasă; încăpere în care se usucă sau se afumă fructele. Vezi definitia »

STATÓRNIC, -Ă, statornici, -ce, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care se schimbă foarte greu (în opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotărât; neclintit. ♦ P. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimbă; invariabil; definitiv. ♦ Care nu încetează; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt. 2. (Despre așezări omenești, despre populații etc.) Care nu-și schimbă locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. – Din stat³ (după datornic etc.). Vezi definitia »

OCULÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la oculistică. II. s. f. oftalmologie. (< fr. oculistique) Vezi definitia »

splinátic¹, splinátică, adj. (înv.) care este bolnav de splină. Vezi definitia »

ASIMPTOMÁTIC, -Ă adj. (despre boli) fără simptom clinic. (< fr. asymptomatique) Vezi definitia »