SUPRANÚME, supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra- + nume (după fr. surnom). Vezi definitia »

PLASMODÉSME s. f. pl. (Biol.) Prelungiri citoplasmatice care unesc celulele unele cu altele și ușurează schimburile de substanță dintre ele. – Din fr. plasmodesme. Vezi definitia »

GREÍME s. f. (Înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulțime (de ființe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime. Vezi definitia »

SUBMULȚÍME, submulțimi, s. f. (Mat.) Mulțime de elemente care aparțin unei mulțimi date. – Sub¹- + mulțime. Vezi definitia »

OGĂRÍME s. f. (Rar) (Mulțime de) ogari. – Ogar + suf. -ime. Vezi definitia »