Definita cuvantului supranume
SUPRANÚME, supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra- + nume (după fr. surnom).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu supranume
MUSCĂLÍME s. f. (Înv.) Mulțime de muscali2; totalitatea muscalilor2. – Muscal2 + suf. -ime. Vezi definitia »
BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Din băiat + suf. -ime. Vezi definitia »
LIPOVENÍME s. f. (Rar) Mulțime de lipoveni; totalitatea lipovenilor. – Lipovean + suf. -ime. Vezi definitia »
FALCONIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări răpitoare de zi cu corpul puternic, cu aripi lungi și ciocul încovoiat: șoimul, uliul, acvila, vulturul-pleșuv, condorul etc. (< fr. falconiformes) Vezi definitia »
PICIFÓRME s.f. pl. (Zool.) Ordin de păsări, cuprinzând ciocănitoarea, tucanul etc.; (la sg.) pasăre din acest ordin. [< it. piciformi, cf. lat. picus – ciocănitoare, forma – formă]. Vezi definitia »