CASITERÍT s.n. Bioxid natural de staniu. [< fr. cassitérite, cf. gr. kassiteros – cositor]. Vezi definitia »

SASTISÍT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Înv.) Tulburat, zăpăcit. ♦ Plictisit, sătul. – V. sastisi. Vezi definitia »

prenoít, prenoítă, adj. (înv.) 1. care se înnoiește, se preschimbă, se modifică. 2. care a fost renovat sau restaurat. Vezi definitia »

STELÍT s. n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. – Din fr. stellite, germ. Stellit. Vezi definitia »

TUTUNĂRÍT s. n. 1. (Rar) Faptul de a cultiva tutun (1); îndeletnicire a cultivatorului de tutun. 2. Dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun. – Tutun + suf. -ărit. Vezi definitia »