MICROBÚZ, microbuze, s. n. Autobuz pentru un număr mic de pasageri. – Din fr. microbus. Vezi definitia »

REFÚZ s. n. 1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ până la ~ = atât încât nu este loc pentru mai mult. 2. material rămas după cernere într-un ciur, într-o sită. 3. deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. ◊ (metal.) defect de turnare prin producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. (< fr. refus) Vezi definitia »

obúz (obúze), s. n. – Proiectil de artilerie. Fr. obus. – Der. obuzier, s. n. (gură de foc de artilerie), din fr. obusier. Vezi definitia »

TUNGÚZ, -Ă adj. limbi ĕ = grup de limbi altaice vorbite de popoarele de forestieri și vânători din Europa și Asia septentrională. (< fr. tongouse) Vezi definitia »

MICROAEROBÚZ s. n. aerobuz de proporții reduse. (< micro¹- + aerobuz) Vezi definitia »