comúz s.m. sg. (reg.) zer cu urdă; jintiță. Vezi definitia »

ELECTROAUTOBÚZ s. n. autobuz acționat electric. (< electro- + autobuz) Vezi definitia »

OBÚZ s.n. Proiectil de fontă sau de oțel de formă cilindrică, a cărui explozie poate fi reglată. [Pl. -ze, -zuri. / < fr. obus]. Vezi definitia »

BIBLIOBÚZ, bibliobuze, s. n. Automobil amenajat cu o bibliotecă volantă. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliobus. Vezi definitia »

obúz (obúzuri), s. n. – 1. Campament, tabără. – 2. Forță militară, armată. Pol., rut. oboz (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. obuznic, s. m. (înv., sergent major de garnizoană). Vezi definitia »