Definita cuvantului leafă
leáfă (léfe), s. f. – 1. Partea scobită a unei linguri, găvan. – 2. Polonic de lemn, lingură de lemn. – 3. Mai de lemn, paletă, rachetă. – 4. Lamă, tăișul unor instrumente. – 5. Capătul daracului. – Var. (Bucov.) leașcă. Germ. Löffel „lingură”, prin intermediul săs. leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leafă
POVĂȚUIÁLĂ, povățuieli, s. f. (Înv.) Sfat, îndrumare, povață. [Pr.: -țu-ia-] – Povățui + suf. -eală. Vezi definitia »
ECTÍMĂ s.f. (Med.) Boală de piele infecțioasă, manifestată prin pete roșii mai mari decât cele de impetigo, mai profunde și cu aspect ulceros, care lasă cicatrice. [< fr. ecthyma, cf. gr. ekthyma]. Vezi definitia »
vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei Vezi definitia »
ANEURÓZĂ s.f. Aneurie. [< fr. aneurose]. Vezi definitia »
háină (háine), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Der. hăinar, s. m. (vînzător de haine de gata); hăinărie, s. f. (prăvălie de confecții); hăinet, s. f. (cantitate de haine); înhăinura (var. înhăimura), vb. (a îmbrăca), cf. înfășura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haină, s. f. (parolă, consemn), despre care nu știm dacă este același cuvînt. Haibăr, s. n. (haină) este o încrucișare a lui haină cu laibăr (DAR), der. înhăibăra, vb. (a îmbrăca). Vezi definitia »