SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (Înv.) Boier cu rang mic în țările românești, care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate în timp de pace, precum și atribuții militare în timp de război. – Din spătar² + suf. -el. Vezi definitia »

ARMĂȘÉL, armășei, s. m. Slujbaș al armașului. – Armaș + suf. -el. Vezi definitia »

TUNÉL s.n. 1. Galerie subterană care permite trecerea unei căi de comunicație printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apă. 2. (Fig.) Efect de tunel = trecerea unei particule printr-o barieră de potențial cu valoare mai mare decât energia particulei. ◊ Tunel aerodinamic = suflerie aerodinamică. 3. (Anat.) Spațiu prin care trec anumite formațiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr., engl. tunnel]. Vezi definitia »

DEROMÉL s. m. monstru care prezintă un membru supranumerar atașat de gât sau de maxilar. (< fr. déromèle) Vezi definitia »

-CEL v. celo². Vezi definitia »