Definita cuvantului spătărel
SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (Înv.) Boier cu rang mic în țările românești, care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate în timp de pace, precum și atribuții militare în timp de război. – Din spătar2 + suf. -el.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu spătărel
GÂNDĂCÉL, gândăcei, s. m. Diminutiv al lui gândac (1). – Gândac + suf. -el. Vezi definitia »
ACÉL2, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (Arată că ființa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) depărtat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acela, aceea) Acel om. Vremea aceea. [Gen.-dat. sg. acelui, acelei, gen.-dat. pl. acelor; (când are forma acela, aceea) gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Var.: acéla, acéea adj. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa. Vezi definitia »
TRAHEOCÉL s.n. (Med.) Tumoare gazoasă a gâtului. [< fr. trachéocèle]. Vezi definitia »
Crăstitél s.m. sg. (înv.) Ioan Botezătorul. Vezi definitia »
MANTÉL s. n. v. mantelă. Vezi definitia »