șúră (șuri), s. f. – 1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. Germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196). Vezi definitia »

TRAVERSÍNĂ s. f. traversă din scheletul de rezistență al unei nave, cu dimensiuni mai mici decât cele ale traverselor principale; semitraversă. (< fr. traversine) Vezi definitia »

ETNOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a unor fenomene etnice. (< etno- + -gramă) Vezi definitia »

UROTROPÍNĂ s. f. medicament obținut prin acțiunea formolului asupra amoniacului, antiseptic al căilor urinare. (< fr. urotropine) Vezi definitia »

ȘTÁNȚĂ s.f. Unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, care se folosește pentru ștanțarea pieselor. [Var. stanță s.f. / < germ. Stanze]. Vezi definitia »