ORCHESTRÁȚIE s.f. Faptul, arta de a orchestra; orchestrare. ♦ Modul cum sunt aranjate, îmbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (într-o compoziție muzicală). V. aranjament. [Gen. -iei, var. orhestrație s.f. / < fr. orchestration]. Vezi definitia »

OBTURÁȚIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturațiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio]. Vezi definitia »

AMBARCÁȚIE, ambarcații, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [Var.: ambarcațiúne s. f.] – Din fr. embarcation. Vezi definitia »

TRIPARTÍȚIE s. f. împărțire în trei părți egale. (< fr. tripartition, lat. tripartitio) Vezi definitia »

APNEUMÍE s. f. absența plămânilor, proprie amfibienilor tereștri cu respirație cutanată. (< fr. apneumie) Vezi definitia »