Definita cuvantului beci
béci (béciuri), s. m. – Berbec tînăr, de doi ani. – Mr. beci. Bg., sb. biče „taur tînăr”, sb. bičij „taurin”. Schimbarea semantică, deși curioasă, este aceeași ca în cazul lui buhai, care înseamnă totodată și „taur” și „berbec”. Diculescu, Elemente, 444, crede că este reprezentant al gr. βηϰίον „oaie tînără” și legat de it. becco. Pușcariu 198 de asemenea îl lega de it., dar îl considera rezultat al lui (ber)beculus, care ar fi trebuit să dea *bechi; însuși autorul și-a abandonat ipoteza în DAR; cf. REW 9270 și 1020a. Capidan, Dacor., IV, 444, se referă la sl. belče, de la bĕlŭ „alb”, ipoteză puțin verosimilă. Cf. bic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu beci
ZBÂRCI2, zbârciuri, s. n. (Rar) Zbârcitură. – Din zbârci1 (derivat regresiv). Vezi definitia »
ALICÍ2, pers. 3 alicește, vb. IV. Refl. (Rar) A se vedea, a apărea mai distinct dintre alte lucruri. Vezi definitia »
SOROCÍ, sorocésc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc. Vezi definitia »
ARCÁCI, arcaciuri, s. n. 1. Îngrăditură sau despărțitură pentru separat oile. 2. Îngrăditură făcută de pescari în apă pentru prinderea și păstrarea peștului în bălți, iarna. – Tc. arka. Vezi definitia »
scărpiníci s.n. (reg.) senzație de mâncărime; iritație a pielii care provoacă mâncărime. Vezi definitia »