nici s.n. (reg.) partea anterioară, tare, a râtului de porc. Vezi definitia »

atúnci adv. – 1. În momentul acela (uz temporal). – 2. În acest caz (uz consecutiv). – Var. atunce(a). Mr. atumțea, megl. tunțea, istr. (a)tunț. Lat. *ad tunc ce (Philippide, Principii, 92; Crețu, 377; Pușcariu 164; Densusianu, Hlr., 171; Candrea-Dens., 112; DAR). În lat. tîrzie apare compusul ad tunc, de unde v. ven. toncha, cat. adonchs, sp. (en)tonces, v. port. entom (› port. então). – Compară atunceși, adv. (înv., în momentul acela). Vezi definitia »

MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schilodi, a zdrobi. – Comp. bg. măča. Vezi definitia »

tefericí (-césc, -ít), vb. – A se desfăta, a trăi în voie. Tc. teferrüc „vesel” (Tiktin). – Der. tefericie, s. f. (distracție, desfătare). Sec. XVIII, înv. Cf. sb. teferic „casă țărănească”. Vezi definitia »

câci s.n. (înv., reg.) lădița din partea dinapoi a unei bărci, în care se țineau uneltele; chichiță, chilnar. Vezi definitia »