Definita cuvantului becisnic
becísnic (becísnică), adj. – 1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu becisnic
RITUÁLIC, -Ă, ritualici, -ce, adj. (Rar) Ritual. [Pr.: -tu-a-] – Ritual + suf. -ic. Vezi definitia »
BIBÍC1, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Magh. bibic. Vezi definitia »
HAMÍTIC, -Ă, hamitici, -ce, adj. Care aparține vechilor hamiți. ◊ Limbi hamitice = grup de limbi vorbite în nordul și estul Africii. – Din fr. hamitique. Vezi definitia »
SOMATOTRÓFIC, -Ă adj. (despre hormoni, auxine etc.) care stimulează procesele de nutriție și creștere. (< fr. somatotrophique) Vezi definitia »
HIPERÉMIC, -Ă adj. Referitor la hiperemie, de hiperemie; care prezintă hiperemie. [Cf. fr. hiperémique]. Vezi definitia »