bóinic (bóinică), adj. – (Înv.) Războinic, viteaz. Sl. bojnikŭ, de la boji „război”, cf. sb. bojnik (DAR). Vezi definitia »

PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. Vezi definitia »

MONOFONEMÁTIC, -Ă, monofonematici, -ce, adj. (Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. – Din fr. monophonématique. Vezi definitia »

ANTIRAHÍTIC, -Ă adj. Care combate și previne rahitismul. [Cf. fr. antirachitique]. Vezi definitia »

CAZÍC, cazici, s. m. Țăruș de lemn (având la capăt un inel de oțel), care se introduce în pământ, pe malul unei ape, pentru legarea ambarcațiilor. – Et. nec. Vezi definitia »