Definita cuvantului behehe
behehé interj. – Imită behăitul oilor și caprelor. – Var. bea(aa), be(ee), me(a)he(a)he(a). Creație expresivă, de unde derivă: behăi, vb. (a scoate sunetul specific al oilor); behăitură, s. f. (behăit); behăhăi, vb. (a behăi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu behehe
zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi Vezi definitia »
țache s. invar. (pop.) apelativ adresat unui copil mic. Vezi definitia »
uréche (-chi), s. f. – 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului. – 2. Auz. – 3. Branhie. – 4. Toartă. – Var. urechie. Mr. ureacl’e, megl. urecl’ă, istr. urecl’e. Lat. aurĭcŭla, vulg. orĭcla (Diez, I, 295; Pușcariu 1829; REW 793), cf. it. orecchio, prov. aurelha, fr. oreille, cat. orella, sp. oreja (leonez. orecha, mozarab orilla), port. orelha. Uz general (ALR, I, 53). – Der. urechelniță (var. urecher(n)iță), s. f. (curățitoare de urechi; insectă, Forficula auricularia; plantă, Sempervivum tectorum); urechia, vb. (a trage de urechi); urechială, s. f. (faptul de a urechea); urechiat, adj. (cu urechi mari); urechiță, s. f. (insectă; plantă), în Trans.; urechiușe, s. f. (insectă; ciupercă, Tremella helvelloides). Vezi definitia »
șúche s.f. pl. (reg.) pere. Vezi definitia »
MANGAFÁCHE s. m. sg. (Rar) Mangafa. – Mangafa + suf. -ache. Vezi definitia »