Definita cuvantului belșug
belșúg (belșúguri), s. n. – Abundență, bogăție, îmbelșugare. – Var. bi(e)șug, bi(v)șug, biușug, bișag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belșugos, adj. (abundent); îmbelșuga, vb. (a face să devină îmbelșugat); îmbelșugat, adj. (abundent, bogat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu belșug
MOTOPLÚG s. n. plug greu mecanic sau adaptat la un tractor. (< rus. motoplug) Vezi definitia »
CENTRIFÚG adj. Care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ◊ (Op. centripet) Forță centrifugă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. [< fr. centrifuge]. Vezi definitia »
chelșug, s. n. sg. monede, mărunțiș Vezi definitia »
vandrúg s. m., pl. vandrúgi Vezi definitia »
AUTOPLÚG s. n. autovehicul pentru spălarea și deszăpezirea străzilor. (după fr. auto-charrue) Vezi definitia »