CHILȘÚG s. n. (Înv.) Bani, avere. – Magh. költség. Vezi definitia »

TENIFÚG, -Ă, tenifuge, adj., s. n. (Substanță) care distruge viermii plați; tenicid. – Din fr. ténifuge. Vezi definitia »

belciúg (belciúge), s. n. – 1. Verigă. – 2. (Înv.) Inel. – Mr. bilciugă, megl. bilțug. Sl. belŭčugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 53; Türk, I, 263; Cihac); cf. bg. belčjug, v. sb. bĕlĭčugĭ, sb. biòčug, beòčug, „verigă de ușă”, rus. belčug. Totuși, cuvîntul nu este sl., ci tc., cf. Berneker 48. Cuvîntul mr. se explică prin contaminare cu tc. bilezik „brățară” › rom. belezic (Șeineanu, II, 46), care a circulat, de asemenea, deși puțin, cf. alb. beljezik, bg. belezik. Vezi definitia »

IMBRIFÚG, -Ă adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. [Cf. fr. imbrifuge]. Vezi definitia »

căpșúg s.n. (reg., înv.) bășică de porc uscată în care își țineau țăranii tutunul; jașcău. Vezi definitia »