cordiúg s.m. sg. (reg.) umflătură pe limbă la vite; cobe, broască, pușchea. Vezi definitia »

coșciúg (coșciúge), s. n. – 1. (Mold.) Coșniță. – 2. Sicriu. Sb. kovĭčegŭ „cutie” (Cihac, II, 65; Conev 72), cf. bg., sb., rus. kovčeg; fonetismul a fost influențat de analogia cu coș (cf. Hasdeu, Col. Traian, 1883, 244). Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 185; și Vaillant, BL, XIV, 12, pentru istoria cuvîntului sl. Vezi definitia »

DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări (în lucrări de construcții). ♦ (Înv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obțin pe cusătură linii (dese și) pline. – Din scr. drug. Vezi definitia »

CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ♦ forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. 1. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare. 2. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. (< fr. centrifuge) Vezi definitia »

CENTRIFÚG, -Ă, centrifugi, -ge, adj., s. f. 1. Adj. Care tinde să se depărteze de centru; centrifugal. ◊ Forță centrifugă = forță care acționează asupra unui corp aflat în mișcare de rotație, tinzând să-l depărteze de axa de rotație. Mișcare centrifugă = mișcare a unui corp care se depărtează de centrul lui de rotație. Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forței centrifuge și folosit la pomparea apei. 2. S. f. Aparat pentru separarea componenților cu densități diferite dintr-un amestec lichid eterogen cu ajutorul forței centrifuge. – Din fr. centrifuge. Vezi definitia »