cízmă (cízme), s. f. – Încălțăminte cu carîmbul pînă la genunchi, ciubotă. – Mr. cizmă, cijmă. Tc. çizme (Miklosich, Fremdw., 82; Meyer 447; Berneker 158; Lokotsch 431); cf. mag. csizma (Cihac, II, 492), alb. tšisme, bg., sb. čizma, ceh., pol. čižma, țig. čisme. – Der. cizmar, s. m. (pantofar), cf. bg., sb., slov. čizmar; cizmărie, s. f. (pantofărie); cizmări, vb. (a practica meseria de cizmar). Vezi definitia »

VACÁNȚĂ s.f. Situație și perioadă de timp în care un post, o funcție, o demnitate rămân vacante. Vezi definitia »

mócniță adv. (reg.) (în expr.) a tăcea mocniță = a nu scoate niciun cuvânt. Vezi definitia »

învălătucitúră s.f. (înv.) încâlceală, încurcătură. Vezi definitia »

DRUSÉTĂ s. f. cardă de construcție specială, pentru drusare. (< fr. droussette) Vezi definitia »