REFERÍNȚĂ s.f. 1. Informație, lămurire dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ (Mat., fiz.) Sistem de referință = sistem de coordonate sau totalitatea sistemelor de coordonate imobile unul față de altul la care se raportează pozițiile corpurilor; referențial. [< fr. référence]. Vezi definitia »

FUGHÉTĂ s.f. (Muz.) Fugă de proporții mai reduse, cu un caracter mai liber. [< it. fuggetta]. Vezi definitia »

PENTÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă cu cinci atomi de oxigen în moleculă. [< fr. pentose]. Vezi definitia »

CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală. Vezi definitia »

RICÍNĂ s. f. toxină vegetală din semințele de ricin, care aglutinează globulele sângelui. (< it. ricina) Vezi definitia »