ANTISTRÓFĂ s.f. 1. A doua stanță dintr-o poezie lirică, cântată de cor în teatrul antic grec. 2. (Ret.) Repetarea cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc. [< fr., lat., gr. antistrophe]. Vezi definitia »

TÁVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal sau de lemn, având forme diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile, tacâmurile etc.; tabla. ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. 2. (În expr.) A da pe cineva tava (sau tavă) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tavá s. f.] Tc. tava. Vezi definitia »

sicaménă (-ne), s. f. – Dud. Gr. συϰαμινος (Tiktin). Sec. XVI, înv., cultism. Vezi definitia »

SIRIÁCĂ s.f. Limbă semitică veche, folosită și azi la liturghia unor biserici siriene. (cf. fr. syriaque) Vezi definitia »

ALDEHÍDĂ s. f. substanță organică obținută prin oxidarea unor alcooli. (< fr. aldéhyde) Vezi definitia »