PLANÓR s. n. 1. aparat de zbor fără motor. 2. parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. (< fr. planeur) Vezi definitia »

DEMULTIPLEXÓR s. n. aparat, program care efectuează demultiplexajul. (< fr. démultiplexeur) Vezi definitia »

șopăcăitór, șopăcăitoáre, adj. (înv.) limbut; clevetitor. Vezi definitia »

zăpăcitór adj. m., pl. zăpăcitóri; f. sg. și pl. zăpăcitoáre Vezi definitia »

PRÓCTOR s.m. (Rar) Numele unor funcționari însărcinați cu supravegherea disciplinei în universitățile engleze de la Oxford și Cambridge. [< engl., fr. proctor]. Vezi definitia »