Definita cuvantului panțir
panțír, panțíri, s.m. (înv.) 1. ostaș îmbrăcat în zale. 2. (la pl.) corp de călărime în Moldova. 3. platoșă, cuirasă. 4. disc mic de metal lucitor folosit ca ornament la îmbrăcămintea de damă; paietă, fluture.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu panțir
BALOMIR, Ion (1784-c. 1835, n. Săliște, jud. Sibiu), pictor român. Portretist („Pravilistul Andronache Donici”). Stil de tranziție între grafismul hieratic tradițional și tendința de redare a volumelor. Vezi definitia »
cír s. m.1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din gr. χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, s. m. (clei, lipici), din tc. çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), cf. bg., sb. čiriš, mag. csiriz.Der. ciros, adj. (lipicios); cirui, vb. (a face păsat); ciruială, s. f. (păsat). Vezi definitia »
DELÍR, deliruri, s. n. 1. Tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. Fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire. Vezi definitia »
MUSAFÍR, -Ă, musafiri, -e, s. m. și f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [Var.: mosafír, -ă s. m. și f.] – Din tc. misāfir. Vezi definitia »
profír, profíruri, s.n. (înv.) fâșie de blană cusută ca ornament pe marginea unei haine. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z