ștafír s.n. (reg.) trusou, zestre. Vezi definitia »

haractír (-ruri), s. n. – Caracter. Ngr. χαραϰτήρ (Gáldi 194). Este dublet al lui caracter, s. n., din fr. caractère. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

ceaír (-ruri), s.n. – Loc împrejmuit. – Var. ceir. Mr. čăir. Tc. çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), cf. alb. tšair. Vezi definitia »

DECEMVÍR, decemviri, s. m. Fiecare dintre cei zece magistrați romani ce au alcătuit comisia care a dat Romei (în anii 451 și 450 a. Cr.) un cod de legi („cele 12 table”). – Din lat. decemvir, fr. décemvir. Vezi definitia »

TAPÍR s. m. mamifer erbivor din zona tropicală a Asiei și a Americii, cu nasul prelungit cu o trompă scurtă, având pielea groasă și netedă. (< fr. topir) Vezi definitia »