MONARHÍE, monarhii, s. f. 1. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparține unei singure persoane (rege, împărat, țar, șah etc.) și se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absolută = formă de conducere a statului bazată pe puterea nelimitată a monarhului. Monarhie constituțională = formă de conducere a statului monarhic în care prerogativele monarhului sunt limitate prin constituție. 2. Stat care are ca formă de guvernământ monarhia. (1) – Din ngr. monarhía, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie. Vezi definitia »

BRONHOPNEUMONÍE s. f. inflamație a bronhiilor și a plămânilor. (< fr. bronchopneumonie) Vezi definitia »

LEUCODERMÍE s. f. decolorare a pielii datorită lipsei sau dispariției pigmentului. (< fr. leucodermie) Vezi definitia »

INDEMNIZÁȚIE s.f. Sumă de bani care se acordă cuiva pentru acoperirea unor cheltuieli excepționale; (spec.) sumă acordată cuiva pentru o muncă excepțională sau pentru a face față anumitor cheltuieli. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu, pentru o pagubă suferită. ♦ Sumă plătită salariaților pe timpul concediului sau al unei deplasări. [Gen. -iei, var. indemnizațiune s.f. / cf. fr. indemnisation]. Vezi definitia »

AGASTRÍE s. f. lipsă a stomacului, ca urmare a rezecției totale. (< fr. agastrie) Vezi definitia »