PISĂGÍ, pisăgesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A pisa. – Din pisa. Vezi definitia »

ciupărígi s.f. pl. (reg.) plantele de primăvară denumite și baraboi. Vezi definitia »

gălăgí (-gésc, -ít), vb. – (Înv.) A face zgomot, a striga, a țipa. Sl., cf. rus. galačitĭ „a certa”, pol. gałuszyć (Cihac, II, 113), de la radicalul glasŭ, cf. glas. – Der. gălăgie, s. f. (zgomot, larmă); gălăgios, adj. (zgomotos; certăreț). Vezi definitia »

RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv). Vezi definitia »

BLUGI s. m. pl. Pantaloni strâmți, confecționați dintr-un material special, foarte rezistent (purtați de tineri). – Din engl. bluejeans. Vezi definitia »