TÚRIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica. Vezi definitia »

ADÂNCITÚRĂ, adâncituri, s. f. Parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. – Din adânci + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

MOTOCULTÚRĂ, motoculturi, s. f. Agricultură mecanizată. – Din fr. motoculture. Vezi definitia »

CRISTALOGENÉZĂ s. f. 1. Studiu care se ocupă cu condițiile de formare a cristalelor (2). 2. Formare a cristalelor în natură; cristalizare. – Cf. fr. cristallogénie. Vezi definitia »

ANTREPRÍZĂ s.f. Formă de organizare și de executare a construcțiilor capitale de către o organizație specială de construcții; întreprindere comercială sau industrială care preia executarea de lucrări (mari) al căror preț este plătit cu anticipație după un deviz întocmit dinainte; lucrare făcută de o astfel de întreprindere. ◊ A lua în antrepriză = a lua conducerea unei lucrări. [< fr. entreprise]. Vezi definitia »