AMÁR¹, (rar) amaruri, s. n. 1. Jale, tristețe; suferință, chin; necaz. ◊ Expr. A-și vărsa amarul = a-și povesti necazurile. A-și înghiți amarul = a suferi în tăcere. A-și mânca amarul (împreună) cu cineva = a duce trai (greu) împreună cu cineva. ♦ (Cu valoare de interjecție) Vai! 2. Mulțime, grămadă. Am mai umblat pe aici... dar sunt Amar de ani (COȘBUC). – Lat. amarum. Vezi definitia »

LAGUNÁR, -Ă adj. Referitor la lagune, cu lagune, format de lagune. [Cf. fr. lagunaire]. Vezi definitia »

SUBSCAPULÁR, -Ă adj., s.m. (Mușchi) care este plasat sub omoplat. [După fr. sous-scapulaire]. Vezi definitia »

bourar, bourari s. m. om naiv / credul. Vezi definitia »

COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire. Vezi definitia »