oturác, oturáce, s.n. (înv.; mai ales la pl.) 1. popas mai lung al armatei într-un loc; bivuac. 2. lemnele încovoiate formând scheletul luntrei. Vezi definitia »

HARÁC, haraci, s. m. V. arac. Vezi definitia »

NARCISIÁC, -Ă adj. De narcis, propriu narcisului; narcisic. [Pron. -si-ac. / < narcis + -iac]. Vezi definitia »

turlác, turláci, s.m. (reg.) 1. om amețit, cherchelit, mahmur; zăpăcit, năuc. 2. om nehotărât, ridicol. Vezi definitia »

părnăjác, părnăjácuri, s.n. (înv. și reg.) saltea (umplută cu paie), matrață, mindir, păier, sălmăjac, străjac. Vezi definitia »