URCIOR¹, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. urceolus. Vezi definitia »

ASOMATÓR² s. m. 1. cel care execută operația de asomare (într-un abator). 2. (fig.) ucigaș; bătăuș. (după fr. assomeur) Vezi definitia »

OBRĂJÓR, obrăjori, s. m. Diminutiv al lui obraz; obrăjel. – Obraz + suf. -ior. Vezi definitia »

VARISTÓR, varistoare, s. n. Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistență depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. – Din fr. varistor. Vezi definitia »

DEZNISIPATÓR s.n. Bazin pentru curățirea apei de aluviuni. ♦ Bazin pentru îndepărtarea prin decantare a impurităților din pasta de celuloză. [Var. denisipator s.n. / < deznisipa + -tor, după fr. dessableur]. Vezi definitia »