Definita cuvantului bîlie
bîlíe (-íi), s. f. – 1. Iarbă, plantă. – 2. Tulpină; trunchi. – Var. bulie. Sl. bylije „ierburi”, sau din rut. byl’e „tulpini” (DAR). Numai în Mold. Cf. bălărie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bîlie
HETEROTAXÍE, heterotaxii, s. f. (Med.) Poziție anormală sau modificare a poziției unui organ anatomic. – Din fr. hétérotaxie. Vezi definitia »
CRONOMETRÍE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului. 2. ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele de măsurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronométrie) Vezi definitia »
PERÍȚIE s. f. experiență, cunoaștere; dibăcie, talent; competență. (< lat. peritia) Vezi definitia »
ABRAHIOCEFALÍE s.f. (Med.) Lipsa congenitală a brațelor și a capului. [Gen. -iei. / < fr. abrachiocéphalie, cf. gr. a – fără, brachion – braț, kephale – cap ]. Vezi definitia »
AREOMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază măsurarea densității lichidelor (cu areometrul). [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréométrie. Vezi definitia »