turuí¹, turuiésc, vb. IV (reg.) 1. a se obosi tare. 2. a deszăpezi. 3. a fertiliza un teren tânăr ținând oile să pască pe el. Vezi definitia »

porozluí, porozluiésc, vb. IV (reg.) a se aprinde, a se înfierbânta. Vezi definitia »

cermăluí, cermăluiésc, vb. IV (reg.) a face zgomot (larmă), a lărmălui. Vezi definitia »

șuí (șuiésc, șuít), vb. – A fluiera, a bîzîi. Creație expresivă, probabil în loc *șiui, cf. chiui, țiui. – Der. șuet, s. n. (susur, murmur). Vezi definitia »

ȘOSELUÍ, șoseluiesc, vb. IV. Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șosela. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. – Șosea + suf. -ui. Vezi definitia »