prilestí (-tésc, -ít), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv. Vezi definitia »

ANGUSTI- elem. „îngust”. (< fr. angusti-, cf. lat. angustus) Vezi definitia »

înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir. Vezi definitia »

țârcotí vb. IV (reg.) a țârcâi; a mulge rău. Vezi definitia »

CENTI- Element prim de compunere savantă care înseamnă „a suta parte”, folosit mai ales în terminologia tehnică. [Și -cent. / < fr., it. centi-, cf. lat. centum – sută]. Vezi definitia »