PÉJMĂ, pejme, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pézsma. Vezi definitia »

HEMATEMÉZĂ, hematemeze, s. f. Hemoragie pe traiectul tubului digestiv, eliminată pe gură, frecventă în ulcerul gastroduodenal^{Vezi nota} și în cancerul gastric. – Din fr. hématémèse. Vezi definitia »

DERIVÁBILĂ adj. (mat.) funcție ~ = funcție care admite o derivată. (< fr. dérivable) Vezi definitia »

AMBÁZĂ s.f. Parte inferioară a unui aparat topografic, cuprinzând suportul, șuruburile de calare etc. [< fr. embase]. Vezi definitia »

brấnză-n-stíclă (persoană zgârcită) s. m. și f., g.-d. lui brấnză-n-stíclă; pl. brấnză-n-stíclă Vezi definitia »