patrunóște s.f. pl. (reg.) mătănii. Vezi definitia »

TACITURNITÁTE s. f. faptul de a fi taciturn. (< fr. taciturnité) Vezi definitia »

OBIECTIVITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este obiectiv (1). ♦ Nepărtinire, imparțialitate. 2. (Fil.) Categorie a teoriei cunoașterii care desemnează valoarea și adecvarea cunoștințelor la obiectul lor. [Cf. fr. objectivité]. Vezi definitia »

moáște s. f. pl. – Relicve. – Megl. moaste. Sl. mošti (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 199; Berneker, II, 70; Conev 112), cf. bg., sb., rus. mošti. Vezi definitia »

EVREIÉȘTE adv. În felul evreilor, ca evreii; în limba ebraică. [Pr.: -vre-ieș-] – Evreu + suf. -ește. Vezi definitia »