ponchení, ponchenésc, vb. IV (reg.) a (se) mocoși. Vezi definitia »

GĂITĂNÍ, găitănesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan. Vezi definitia »

OFIDIÉNI s. m. pl. ordin de reptile: șerpii. (< fr. ophidiens) Vezi definitia »

AMFIBIÉNI s.m.pl. (Zool.) Clasă de animale vertebrate cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă și pe uscat; batracieni; (la sg.) Animal din această clasă. [Pron. -bi-eni, sg. -ian. / < fr. amphibiens]. Vezi definitia »

CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mereu; a flecări. ♦ Refl. recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Var.: (pop.) clențăní, clențení vb. IV.] – Clanț + suf. -ăni. Vezi definitia »