MONOLÍT, -Ă, monoliți, -te, adj. Care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). ♦ Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic. ♦ (Substantivat, n.) Monument format dintr-un singur bloc de piatră. – Din fr. monolithe. Vezi definitia »

BISULFÍT s. m. sare a acidului sulfuros, în care un atom de hidrogen este înlocuit cu un metal. (< fr. bisulfite) Vezi definitia »

DIATOMÍT s. n. Rocă sedimentară silicioasă formată în cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatomite. Vezi definitia »

OTRĂVIT¹ s. n. (Rar) Otrăvire. – V. otrăvi. Vezi definitia »

ovilít, ovilítă, ovilíți, ovilíte, adj. (înv.) sărac, sărman. Vezi definitia »