CODÍȚĂ, codițe, s. f. 1. Diminutiv al lui coadă. ♦ Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 2. Fig. Om lipsit de caracter și personalitate, care servește ca unealtă a cuiva; codoș (2). 3. (În legătură cu o știre, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare. – Coadă + suf. -iță. Vezi definitia »

mortadélă s. f. – Un fel de salam. It. mortadella. Vezi definitia »

SÚCNĂ, sucne, s. f. (Pop.) Fustă groasă, simplă, fără încrețituri; p. ext. haină femeiască. – Slav (v. sl. sukno). Vezi definitia »

brățáră (brățắri), s. f. – Podoabă purtată la încheietura mîinii sau pe braț. – 2. Cerc, inel. – 3. La cămășile țărănești, manșeta brodată în culori. – Var. brățea, brațoletă. Lat. brāchiāle (Pușcariu 218; REW 1254; Candrea-Dens., 180; DAR); cf. it. bracciale, braccialetto (› brațoletă, probabil prin intermediul ngr.), sp. brazal, port. braçal. Din rom. provine rut. brycari „mînecă de cămașă” (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »

DESENATÚRĂ s.f. Proiectarea și crearea de mostre și desene noi pentru țesătorie. [< desena]. Vezi definitia »