MANIÉRĂ s. f. 1. (pl.) fel de a se purta în societate; comportare corectă și cuviincioasă. 2. fel, mod, procedeu. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie caracteristice unui artist, scriitor etc. 3. afectare, artificialitate în stil. (< fr. manière) Vezi definitia »

LACTOBIÓZĂ s.f. Lactoză. [Pron. -bi-o-. / < fr. lactobiose]. Vezi definitia »

ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pc.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tură. Vezi definitia »

SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Atitudine și purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) sâiálă s. f.] – Sfii + suf. -eală. Vezi definitia »

CRACOVIÁNĂ, cracoviene, s. f. Cracoviac. [Pr.: – vi-a-] – Din fr. cracovienne. Vezi definitia »