PLÍNTĂ s.f. 1. Partea inferioară a unei coloane, a unui zid, care iese în afară; soclu, piedestal. 2. Fâșie de lemn, de piatră etc. așezată în partea inferioară a pereților unei camere pentru a feri pereții de lovituri și umezeală și pentru a astupa rostul dintre pardoseală și perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos]. Vezi definitia »

STURZOÁICĂ, sturzoaice, s. f. (Rar) Femela sturzului. – Sturz + suf. -oaică. Vezi definitia »

CONJECTÚRĂ s.f. Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< fr. conjecture]. Vezi definitia »

REMÁRCĂ s.f. Observație; notă, însemnare. [< fr. remarque]. Vezi definitia »

CORECLÍZĂ s. f. ocluziune, închidere patologică a pupilei. (< fr. coréclise) Vezi definitia »