CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac². Vezi definitia »

PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. Vezi definitia »

ANTIBENZOPIRÍNĂ s. f. oleat de magneziu, rezistent față de acizii slabi și bun conducător de electricitate. (< anti- + benzopirină) Vezi definitia »

CATEDRÁLĂ s.f. Biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un arhiereu-episcop; (p. ext.) cea mai mare biserică dintr-un oraș. [< fr. catédrale, it. cattedrale]. Vezi definitia »

TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics. Vezi definitia »