MICÓZĂ, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infecțioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. Boală infecțioasă și contagioasă a plantelor, provocată de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose. Vezi definitia »

TORPÍLĂ s.f. 1. Pește de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat și dirijat către o navă pentru a o scufunda; torpedo¹ (3) [în DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine]. Vezi definitia »

MÉLIȚĂ, melițe, s. f. 1. Unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru melițare; zdrobitor. ♦ Mașină de melițat, prevăzută cu cuțite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru. 2. Fig. (Fam. și depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). ◊ Expr. A da cu melița (sau din meliță) = a trăncăni, a flecări. – Din bg. melica. Vezi definitia »

FANEROGÁMĂ, fanerogame, s. f. (La pl.) Grup de plante cu flori care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Plantă fanerogamă. – Din fr. phanérogame. Vezi definitia »

CÂMPEÁNCĂ, câmpence, s. f. Femeie care locuiește la câmp (1), la șes sau p. ext., la țară. – Câmpean + suf. -că. Vezi definitia »