Definita cuvantului binecuvînta
binecuvîntá (binecuvîntéz, binecuvîntát), vb. – A blagoslovi. De la bine și cuvînta, compuși ca în gr. εὐλογείν, sl. blagosloviti, cf. lat. benedicere. În limbajul ecleziastic continuă să fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca în fraza liturgică bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului. – Der. binecuvîntare, s. f. (acțiunea, formula sau gestul de a binecuvînta); binecuvântător, adj. (care binecuvîntează).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvînta
AUTOIMITÁ vb. I. refl. A se imita pe sine însuși. [Et. incertă]. Vezi definitia »
EXCERPTÁ vb. tr. a extrage dintr-o lucrare (termeni, pasaje), a scoate prin alegere. (< excerpte) Vezi definitia »
FAȚETÁ vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter) Vezi definitia »
adolescenta dureaza de la 14 ani pana la 18 ani Vezi definitia »
pafta, paftale s. f. (prst.) semn / urmă lăsat(ă) de violența partenerului în timpul actului sexual. Vezi definitia »