decoltá (decoltéz, decoltát), vb. – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. Fr. décolleter. – Der. (din fr.) decolteu, s. n.; decoltat, adj. (răscroit; îndrăzneț). Vezi definitia »

mantá (mantále), s. f. – Mantie, mai ales pentru militari. Fr. manteau, printr-un intermediar puțin sigur, poate oriental, cf. ngr. μαντί (direct, precum carreau › cara, după Tiktin, e îndoielnic, deoarece cunoaștem și mai puțin drumul parcurs de car(e)a; din pol. manta „mantilă” după Cihac, II, 168 e dificil semantic și fonetic; rut. mantá, adus de Scriban, ar putea proveni din rom.). E dubletul lui mantă, s. f. (mantou), din fr. mante, al lui mantel, s. n. (mantie de damă), din it. mantello, înv.; al lui mantou, s. n. (palton de damă), direct din fr. manteau; al lui mantilă, s. f. (înv., mantou; șal), din sp., prin intermediul fr. mantille; și al lui mantie, s. f. (mantou), din sl. manŭtija, sb., rus. mantija (Cihac, II, 186: Vasmer, Gr., 95; Conev 108). Toate aceste cuvinte duc la lat. med. mantum, ngr. μαντίον, cf. REW 5326. Mantană, s. f. (fustă, jupon), cuvînt folosit de Ollănescu-Ascanio și ignorat de toate dicționarele, pare să aparțină aceleiași familii. Vezi definitia »

COTÁ vb. tr. 1. a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare și al prețului mărfurilor la bursă. ◊ a introduce efecte la bursă. 3. (fig.) a aprecia, a prețui, a evalua. 4. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. (< fr. coter) Vezi definitia »

AFRONTÁ, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afrónt. – Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta). Vezi definitia »

GRAVITÁ, gravitez, vb. I. Intranz. A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp. ♦ Fig. A evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva. – Din fr. graviter. Vezi definitia »