Definita cuvantului binecuvînta
binecuvîntá (binecuvîntéz, binecuvîntát), vb. – A blagoslovi. De la bine și cuvînta, compuși ca în gr. εὐλογείν, sl. blagosloviti, cf. lat. benedicere. În limbajul ecleziastic continuă să fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca în fraza liturgică bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului. – Der. binecuvîntare, s. f. (acțiunea, formula sau gestul de a binecuvînta); binecuvântător, adj. (care binecuvîntează).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu binecuvînta
RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter]. Vezi definitia »
INTproprietatea trebue intrabulata Vezi definitia »
REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămâne (la o operație). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter]. Vezi definitia »
AUDITÁ, auditéz, vb. I. Tranz. A realiza operația de audit. A audita documentele contabile. A audita o firmă. (< audit + suf. -a; cf. engl. audit < engl. med. < lat. auditus = auzire, ascultare < lat. audire = a auzi, a asculta) [în DOOM 2; def. și et. MW] Vezi definitia »
LOCUPLETÁ vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăți. [Cf. it., lat. locupletare]. Vezi definitia »